Arhivele lunare: martie 2012

Nea Tavin

Nea Tavin…..o legendă a mărțișorului

 

Dir. Prof. Romanescu Ileana

Prof. Orhean Adina

Această prezentare necesită JavaScript.

Un om bun al acestor vremuri este nea Tavin Pascar  .

În urmă cu mulți ani, în această perioadă, s-a abătut peste el și familia lui, o tragedie-trecerea în neființă a celei care a fost Teodora, mama lui. Acest moment trist a avut loc chiar în prima zi a lunii martie, luna mărțișorului, o zi care ar fi trebuit să fie împletită din albul liniştii sufleteşti şi roşul bucuriei…

 

Din păcate pentru el a fost un moment al tristeţii, scăldat în roşul lacrimilor de sânge şi nu al mărţişorului.

Din acea zi semnificativă, el și-a dorit să îi poată bucura pe cei din jurul lui, în special pe copii, în amintirea mamei lui. Odată cu trecerea timpului, el a devenit o legendă a mărțișorului, formându-și obiceiul de a merge an de an la școală, dăruindu-le copiilor dulciuri. În schimb el primeşte mărţişoare …

Cum în perioada sărbătorilor de iarnă, copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun, tot așa, de     1 MARTIE, elevii îl întâmpină cu drag pe NEA TAVIN. Asta, datorită tocmai faptului că trăind  într-o lume a indiferenței , a răutății și a egoismului, el reușește să rămână la fel de bun, de darnic și generos, ca în vremurile de altădată…

Tot  satul îl cunoaște pe nea Tavin ca fiind un om harnic și gospodăros care, deşi are o vârstă respectabilă munceşte foarte mult. El este un om credincios, sărbătorile și duminicile fiind dedicate lui Dumnezeu, prin milostenie , rugăciuni și mulțumiri.

Bun sfătuitor și îndrumător, acest suflet cald călăuzește pașii în viață tuturor celor care au nevoie de sfatul lui, prin înțelepciunea pe care a dobândit-o de-a lungul vieții.

Este un model pentru cei tineri, o lecție de viață pentru noi toți, de dragoste și respect pentru părinți, de bunătate și înțelepciune.

 

Acest gest frumos al dumnealui s-a transformat de 21 de ani într-o tradiție,              într-o ,,legendă a mărțișorului”, la Școala cu clasele  I-VIII  „Bogdan-Voda”, din              Capu Codrului, Ţara Fagilor din alte timpuri…

 

 

Gânduri ale elevilor şcolii noastre pentru nea Tavin:

 

,,Gestul lui moş Tavin este unul deosebit care se repetă an de an… El este un Moş Crăciun, doar că vine în prag de primăvară… Cred că dacă mama lui ar mai trăi, ar fi foarte bucuroasă…”                  (Tiron Ciprian, cl a V a B)

 

 

,,Pentru mine, nea Tavin este ca un părinte… Eu cred că nu poţi simţi asta pentru orice persoană. Îi multumesc pentru dulciurile oferite!”         (Dulcean Elena , cl a V a B)

 

,,Pentru mine este ca şi bunicul meu. Când îi ofer mărţişorul am un sentiment de emoţie.”                                                                          (Buga Ionela , cl a V a B)

 

Dialog între elevii   clasei I:

,,Elev 1: Ce moşi vin în anotimpul iarna?

Elev 2: Moş Nicolae, Moş Crăciun…

Elev 3:Dar mai vine un moş, doamna învăţătoare!

D-na învăţătoare: Cine ?

Elev 3: Moş Tavin!”

 

,,E 1 Martie! Moş Tavin intră în rândul moşilor, dăruind copiilor an de an bucurie… Toţi elevii, cu ochii ţintiţi spre uşă, îl aşteaptă , iar el voios dăruieşte dulciuri, şi nu ţine cont de ai fost cuminte sau ai luat notă mică…”

(Orhean Ionela, cl. a VII a)

 

,,Moş Tavin…e legenda vie a şcolii noastre… un exemplu pentru noi toţi, dând dovadă de atâta iubire faţă de mama lui, care a murit pe 1 Martie… va rămâne în inimile noastre…”

(Orhean Marius, cl a VII a)

 

,,El a devenit pentru noi o legendă , căci a ştiut   poate ca nimeni altul să-şi preţuiască mama…Cred că ziua de 1 Martie îi aduce amintiri triste…şi totuşi el continuă să presure bucurie în sufletul copiilor prin darul său dulce – o ciocolată… Sunt convins că va rămâne în inimile noastre pentru totdeauna.”                               (Gherasim Emanuel, cl aVII a )

 

,,Se ştie că în fiecare an, la noi în şcoală, toţi copiii primesc un mărţişor special, oferit cu dragoste de către d-nul Octavian Pascari, pe care elevii îl alintă „Moş Tavin”. Îi urez viaţă lungă şi îi mulţumesc pentru că nu ne uită în aceste timpuri grele…”

(Rotaru Cătălina, cl a VIII a)